...DESPRE ROSTUL VIETII

  Ieri, 21 iunie 2011, a fost cea mai lunga zi din an! Si tot ieri am primit o veste mare, o veste buna, o super-veste: fiica mea este insarcinata... Ei, Doamne, prea ma rasfeti, mi-am zis, ca acum 30 de ani cand am aflat si eu ca  voi fi mama si cand am simtit ca viata mea are un rost. Dar acum este  altceva, mult mai  altfel si mult mai angajant... adica...fiica mea va si si ea mama! Si asta dupa ce anul acesta, nu mai mult decat pe 28 mai, a fost mireasa - am crezut ca o sa ma sfarsesc de emotii! - si dupa ce, in discutiile noastre tainice, imi marturisise ca-si doreste un copil mult, mult de tot... Am inteles ca toate in viata se intampla cu o misterioasa cronologie, pe care noi, cei le traim  pe toate, nu o descifram niciodata... Pana la urma,  la ce ne-ar folosi sa stim CHIAR  tot, ca oricum ce trebuie sa se intample, se intampla  cu sau fara voia noasta. VOI TRECE ZIUA DE IERI IN SARBATORI DRAGI, ASTA ESTE SIGUR SI LE VOI MENTIONA CA ATARE IN INIMA SI SUFLETUL MEU!